Centrul pentru Muzică și Dans s-a conturat din dorința de a oferi viitorului cartier Polycolor o dimensiune culturală, ce vine să întregească caracterul urban al acestuia . Rezultat a numeroase căutări în acest domeniu, proiectul își găsește amplasamentul în zona centrală a cartierului, coagulând în acest areal activități conexe aparținând sferei culturale și educative.
Situată adiacent axului verde ce traversează cartierul, parcela vine în completarea acestui areal vegetal, reunindu-se cu un alt ax verde ce traversează cartierul de la nord la sud. Având astfel o direcție longitudinală pronunțată , situl a fost subîmpărțit în cinci travee de lățimi inegale, accentuate de pile structurale. Pe direcția opusă, transversal, dorind păstrarea vizibilității dintr-o parte în cealaltă a sitului, potențând ideea de fluiditate în lungul acestor pile închiderile clădirii sunt transparente, fațadele de pe această direcție ale clădirii primind un riflaj pentru protecția împotriva razelor soarelui.
Un parter deschis în întregime publicului este configurat în trei secvențe, și anume : prima secvență conținând o serie de curți preponderent minerale ce aparțin orașului –alveole urbane ; a doua secvență, parterul propriu-zis al clădirii, ce adăpostește o serie de funcțiuni precum cafenea, magazin de vinyl-uri sau instrumente muzicale, cât și un spațiu expozițional are rolul înlesnirii traversării nestingherite a sitului, conducând utilizatorul către a treia secvență, o altă serie de curți, preponderent vegetale. Așezate de o parte și de alta a clădirii, aceste curți aflate la înălțimi diferite unele față de celelalte primesc extinderi către exterior ale activităților desfășurate înăuntru ( alveole pentru repetițiile cursanților, spații în care se desfășoară concerte în aer liber, expoziții, evenimente).
Dacă la nivelul parterului există această transparență orizontală extrem de prezentă datorată fluidității spațiale ce curge pe lângă pilele de structură, odată ajuns în foyer-ul clădirii această transparență urcă pe un ax vertical, dezvăluind publicului activitatea desfășurată de cursanți. Găzduind arte ale spectacololui, muzică și dans, clădirea în sine devine un spectacol la interior, acest lucru fiind posibil datorită studio-urilor ca niște cutii transparente, așezate decalat unele față de altele pentru a crea unghiuri de vizibilitate mai mari. Se creează astfel relații de vizibilitate între public și dansatori/muzicieni, dar și între cursanți, aceștia putând vedea dintr-un studio de dans într-unul de muzică. La nivelul palierelor se formează un spațiu interstițial printre studio-uri, acesta putând fi utilizat de cursanți ca și loc de întâlnire sau repetiții în comun. Accesul la studio-uri se realizează fie prin nodurile de circulație, fie prin scări de acces separate la nivelul foyer-ului sau al palierelor, acest lucru sporind dinamica clădirii și sugerând mișcarea.
La nivelul materialității, clădirea este îmbrăcată în beton aparent de culoare albă, atât la interior, cât și la exterior pilele primesc aceeași tratare. La nivelul planșeelor structura s-a conformat sub forma unui tavan casetat cu nervuri din același beton aparent pentru a putea susține deschiderile mari ale traveelor, astfel evitând structuri intermediare ce ar fi alterat calitatea spațială a studio-urilor.
Din punctul de vedere al sustenabilității proiectului au fost luate în considerare principii simple, precum cross-ventilation, datorită atrium-ului ce permite ventilarea simultană a întregii clădiri, dar și pături ale coroanelor arborilor așezate în fața ferestrelor ce scad temperaturile interioare, cât și pergole de vegetație ce umbresc curțile exterioare , creând un mediu propice activităților exterioare pe timpul verii.
